M-am mutat din UK in Portugalia. In apartamentul nou, dupa ce am semnat contractul de inchiriere, proprietarul n-a mai vrut sa puna intenet, cum ne promisese. In conditiile astea ne-am decis sa plecam pentru ca efectiv, accesul la internet conteaza enorm. E-mail, navigare, socializare, etc… totul e pe net azi! Doua luni fara net… e inacceptabil in zilele noastre!

Evident, intr-o situatie in care mai trebuie si sa-ti cauti de lucru, veselia e si mai mare. Cum iti cauti de lucru? Pai, pe net in primul rand, pe portalurile de job-uri, pe site-urile agentiilor de recrutare, la multinationale, etc. …Mai ales ca in situatia mea este si o bariera de limba, deci target-ul job-urilor compatibile se reduce destul de mult, alta sansa nu am, iar prin metodele clasice mai mult imi pierd vremea.

A… apropo’, si cand iti cauti un nou apartament, tot pe net o faci.

Evident, m-am simtit limitat in oportunitati, pentru ca toti ceilalti aveau un avantaj urias fata de mine iar eu eram ca “fara maini” intr-un meci de box.

Ei… ce se poate face in cazuri din acestea, efectiv disperate? Imi deschid laptop-ul si vad 10 de retele wireless, toate parolate (WEP, WPA-PSK, etc).

Prima solutie posibila mi-a venit in minte rapid: Am cumparat de urgenta un adaptor wireless “n” USB, pentru ca in laptop am unul “g”.

A fost ieftin, mai putin de 30 de euro si merge foarte fain.

Cu el am putut sa vad mai multe retele, cam 30-40 de puncte de access, dintre care 2 erau neprotejate! Yupeee! Aveam semnal slab, dar macar am putut sa-mi verific mailul si sa navighez putin. Dezavantajul era ca proprietarii opreau router-ele noaptea sau cand plecau de acasa si atunci, tai tai net… si asa destul de incet pentru nevoile mele.

In a doua faza m-am gandit cum sa fac sa-mi imbunatatesc semnalul si implicit viteza de transfer (doar sunt si download-uri de facut, meciuri de fotbal de vazut cu Sopcast sau alte programe care folosesc streamurile, etc).

M-am gandit sa-mi contactez vecinii sa le cer parola pt o luna cat mai stam, eventual sa le si platesc ceva pt asta. Dar cu portugheza mea de balta, va dati seama ce repede i-as fi convins… mai ales ca in Benfica traiesc 90% pensionari, multi dintre ei …nu foarte open minded. Alternativa batutului pe la usi nu mi-a prea suras in conditiile astea.

Deci ce mi-a ramas… sa se intample o “minune” si sa-mi pice din cer parolele routere-lor cu semnal bun si care nu sunt oprite pe timpul noptii. S-a intamplat, am semnal mult mai OK si viteza mai buna.

Cat de etic a fost sa accept o parola facuta rost printr-o metoda de genul asta, va las pe voi sa judecati, ideea e ca fara net nu mai puteam…

Cum? cautati pe Youtube sa vedeti tutoriale despre spart propria parola WEP sau WPA-PSK.

Eu am folosit un CD live “Backtrack 4″. Am download-at un fisier “.iso”, si l-am scris pe un DVD gol.

Reversul medaliei: ne-am mutat dupa doua luni intr-un alt apartament; wireless, la viteza acceptabila. Aici insa, vecinii brazilieni erau cateodata si cate 3-4 cu laptop-urile pe scari, langa usa, sa aiba semnal mai bun…

Cand nu exista sinceritate in jur se creeaza un climat de neincredere care omoara angajamentul oamenilor, omoara ideile inteligente si omoara actiunile prompte – toata atat de necesare in criza pe care o traim.

Cred ca la capitolul sinceritatii Generatia X si Generatia Y nu stau foarte diferit unii fata de altii.  Cu totii ne dorim sa avem parte de lideri onesti, de parteneri de afaceri corecti si de aprecierile sincere din partea celor din jur. Totusi in multe randuri am vazut oameni din jur temandu-se de a vorbi deschis si de a spune lucrurilor pe nume. De ce? Pentru ca este pur si simplu mai comod sa nu o faca.  In felul asta nu trebuie sa-ti asumi nimic.  Ca daca n-ar exista riscuri in a fi om corect, toti am fi sfinti:)

Intr-adevar sunt riscuri uneori in a recunoaste sincer in fata unui client ca nu l-ai servit cum trebuia, dar ca iti vei lua revansa cum prima ocazie. E riscant sa-i spui unui potential client ca unul din aspectele care il intereseaza nu este unul din punctele forte ale firmei tale.  Risti sa pierzi niste clienti sau risti niste rezultate pe termen scurt. Totodata “risti” ca prin acte de genul sa iti construiesti o reputatie de om de incredere, relatii solide de afaceri si nu numai.

Marele caracter e acela care  isi onoreaza angajamentele chiar daca asta implica sacrificiul sau personal. Cred ca oricare dintre noi si-ar dori sa lucreze cu genul asta de oameni, regretabil de rar intalniti din pacate.

O sa-inchei cu o intrebare care m-a pus pe ganduri, si care se referea la business in primul rand, dar nu neaparat doar la business:  pana unde ai fi capabil sa te sacrifici ca sa-ti tii o promisiune?

”Sunt nascuti in preajma Revolutiei, iar sociologii ii clasifica drept generatia de “tranzitie”, “pragmatica” sau “google”. Au crescut in fata computerului, navigand pe internet, nu sunt interesati de politica si nu au spirit asociativ. Romania libera a stat de vorba cu mai multi tineri de la Colegiul National Sf. Sava din Bucuresti, care confirma profilul schitat de specialisti.” [România Liberă, vineri, 5 Iunie 2009]

Noi suntem Generaţia Y!

Noi Generaţia Y suntem acei tineri care schimbăm informaţiile foarte repede, cu ajutorul internetului şi a tehnologiei din mileniul III. Nouă ne este greu fără telefon mobil 3G, laptop, fără messenger sau YouTube. Comunicarea este esenţială, de aceia folosim blogger, wordpress, şi site-urile de socializare, facebook, hi5 şi aşa mai departe. Mai nou folosim şi „twitter”, unde comunicăm tot ce este nou şi interesant în viaţa noastră. Nu ne uităm la TV pentru că e  învechit, noi avem ziarele online, DVD-uri și MP3 player, unde tot ce e nou e în mâinile noastre.  Nu mai citim cărțile pentru că nu avem timp, noi ascultăm carțile audio pe Ipod.

Pe lângă asta noi suntem foarte interesaţi de dezvoltarea noastră personală. Asta ne face să fim mult mai flexibili şi adaptabili decât generaţiile de înainte. Noi vrem să călătorim şi să cunoaştem cât mai multă lume din culturi diferite. Viaţa noastră nu e doar web 2.0, e mult mai mult de atât. Pot să spun că suntem mult mai curioşi ! Iar despre viaţa personală şi profesională, nu se pune problema , căutăm o balanţă între cele două. Nu vrem să trăim pentru a munci, ci vrem să muncim pentru a trăi! Este un motto de al nostru. Am văzut cum părinţii noştri munceau zi de zi fără să aibă timp pentru noi. Noi nu vrem asta. Vrem să găsim balanţă între muncă, familie, hobby-uri şi dezvoltare personală.

Numele meu este Romeo Man, am 23 de ani am terminat facultatea de Istorie – Relaţii Internaţionale şi Studii Europene şi sunt un tânăr din Generaţia Y. Mă consider un tânăr dinamic, deschis și proactiv cu planuri mari de viitor, la fel ca prietenii mei. Deși doar de ceva timp am ieșit din bancile facultații și poate veți spune că nu avem experiență de muncă. Dar noi suntem tinerii care în facultate am lucrat ca și voluntari în organizații non guvernamentale, am călătorit prin Europa, am lucrat în proiecte cu străini, am lucrat în companii din strainătate și din România. Noi suntem Generația Y !

Ce vrea Generația Y de la manageri cu care lucrează?

Da este adevărat, nu suntem atât de răbdători cu treptele clasice pe care trebuie să le parcurgem la locul de muncă, vrem ca lucrurile să se intâmple mai repede și mai simplu. Conflictele de generație încep aici, noi vrem viteză, simplitate, inovație, iar generația X ne oferă birocrație.

Manageri de azi nu au o viață ușoară  cu noi, dar trebuie să ai răbdare pentru că noi aducem creativitatea, energia, și sustenabilitatea în companiile de azi

Generaţiei Y e o atitudine nouă pentru manageri de astăzi. Nouă nu ne place birocraţia, limbajul protocolar sau atitudinea autoritară (exagerată) a managerilor, noi vrem să simţim că suntem într-o relaţie de „egalitate”, pe cât se poate, cu managerul nostru, asfel putem să lucrăm mai  relaxat şi mult mai eficient.

Poate este enervant pentru unii manageri că cei din Generaţia Y vor să urce treptele companiilor mult prea repede. Întradevăr mulţi tineri fac greşeli în încercarea lor de a demonstra că au cunostinţele necesare, uneori chiar ne supra estimăm, dar de fapt ce vrem este ca munca nostră să fie luată în considerare, iar ideile noastre să poată influenţa deciziile organizaţiei. De aceia avem nevoie de „feed-back” constructiv, şi de educaţie ( pe stilul nostru ) de la manageri noştri. Poate uneori manageri se vor simţi ca „babysitteri” dar e nevoie să investească timp, doar aşa vor creşte moralul, spirirul de echipa, inovaţia şi productivitatea tinerilor colegi.

Ce vrea această generație de la mangeri cu care lucrează ?

Ovidiu Suciu, 26 de ani, Tg Mureş reponsabil marketing, NDT Consaltants Ltd. U.K. –

De la manager aştept deschidere şi încredere. Deschidere înspre ceea ce înseamnă nou şi inovaţie, pentru că lumea se schimba foarte rapid iar flexibilitatea şi adaptarea sunt unele din cele mai importante criterii pe care o firma trebuie sa le respecte dacă vrea să aiba o prezenţă relevantă pe piaţă. Aştept şi încredere în potenţialul meu, deasemenea în utilizarea corectă şi responsabilă a resurselor de către persoana mea în timpul orelor de lucru.

Titus Căpilnean,  21 de  ani ,  Bucureşti, student, ASE

Generaţia Y are nevoie de libertate şi de încredere. Managerii de astăzi au de învăţat la fel de mult de la tineri cât au tinerii de invăţat de la ei. Trecem printr-o etapa de reconstrucţie şi creativitate. Cred că Generaţia Y e soluţia. Totul depinde de cum vor (vom) fi trataţi şi ce putere li (ni) se va da. Mă aştept ca un manager să recomande procedurile de lucru şi direcţiile, nu să le impună, maximizând şansa descoperirii de noi metode care sa aducă plusul de valoare atât de râvnit de produs/companie pentru creşterea competivităţii în piaţă. Vreau ca mangerul meu să mă lase să îmi depăşesc limitele în pasiunile mele, construind produse si soluţii profitabile.

Anca Silaghi, 23 de ani, Oradea,      HR intern Alcatel-Lucent, Franţa

Un manager trebuie să aibă abilităţile şi competenţele pentru funcţia în care activează să ştie să mă controleze dacă îmi îndeplinesc sau nu obiectivele, să mă inspire şi să îmi inspire mereu dorinţa de a face mai mult si mai bine şi binenţeles să îmi ofere o viziune, o direcţie.

Radu Palamariu, 24 de ani, Timișoara; Training Development Executive
Self Leadership International, Singapore

Îmi doresc să am responsabilități și sarcini de lucru provocatoare, din care să învăț și să mă dezvolt. De asemenea, îmi doresc ca prin munca pe care o depun sa simt că îmi aduc contribuția, intr-o măsura mai mică sau mai mare, atât la creșterea organizației, cât și, la scară mai mare, la dezvoltarea societății în care trăim.

Ina Chițac, 24 de ani, Constanța, Director International Exchange AIESEC Spania

De la manager mă aștept să îmi ofere libertatea de a-mi alege modalitatea în care îmi ating scopurile, să îmi ofere un mediu de lucru în care pot inova, să îi pese de dezvoltarea mea la fel de mult cum îi pasă de atingerea obiectivelor business. Mă aștept să știe cum să administreze potențialul corespunzător, să îmi dea responsabilități care mă provoacă și mă pasionează. Mă aștept să creeze o cultura autentica de echipă. Mă aștept ca înainte de toate, să fie uman în stilul sau de management.

Care sunt beneficiile pe care le aduce generaţia Y într-o companie?

Ovidiu: În primul rând un tânăr înţelege foarte bine realitatea generaţiei lui, deci aduce percepţia realităţii celor de o vârstă apropiată cu el. Nevoile pieţei se schimbă permanent iar un tânăr iţi aduce contactul cu ultimele noutăţi. În al doilea rând, un tânăr din ziua de azi înţelege şi poate fi format repede pentru un „job description” (fişa postului) specific, mai ales că are acces la informaţie utilizând tehnologia modernă. E mai orientat spre luarea de decizii decât generaţiile anterioare.

Titus: Cred că unul dintre cele mai spinoase subiecte la ora actuală este cel al orelor suplimentare. Momentul în care managerul cere orele suplimentare  generaţie Y, atunci cu siguranţă ceva nu e în ordine. Una din caracteristicile cheie, cum spunea şi Romeo mai sus, e balanţa dintre personal şi profesional. La asta aş mai adăuga dragostea pentru muncă în doemniul preferat, pasiune, dedicare. În acelaşi timp, tânărul Y e flexibil şi poate lucra o săptămână 60 de ore iar apoi în altă săptămână doar 30 de ore, pentru că şi-a îndeplinit obiectivul în avans.

Radu: Ce aduce generația Y e multă energie și entuziasm, dorința de a cunoaște și de a învăța lucruri noi, precum și o mai mare flexibilitate în abordare. Cred ca suntem mult mai deschiși spre a încerca lucruri și idei noi, și datorită faptului că am fost expuși timpuriu la o abundență de informații.

Ina: Generația Y oferă organizațiilor în care lucrează mai multă viteză și inovație.

Generația X[1] caută soluții?

După toate cele spuse mai sus, mă întreb, ”Care ar fi soluțiile pentru a nu izbucni conflicte de generație, la locul de muncă, între Generația Y și Generația X ?”

Generația Y are viteză, așteptările sunt mari și poate uneori irealiste în organizațiile în care lucrează, generația X investește timp în cea ce face. Talentaților ”Y”-iști nu le plac protocoalele sau birocroțiile corporațiilor / organizațiilor, de aceia unii îi numesc ”hoinari prin corporații”, caută organizațiile în care se simt bine, schimbă locurile de muncă foarte repede pentru cei din Generația X. Iar pentru toate acestea ”X”-iști caută soluții pentru a ține talentații ”Y” la ei în organizație. Au apărut manageri și lideri foarte deschiși la schimbare, manageri care renuntă la protocoale pompoase, birocrații și dress-code, oare asta e soluția?

Oare schimbarea ”X”-iștilor și mai muta răbdarea a ”Y”-iștilor va rezolva aceste conflictele de generație?

[1] cu vârste cuprinse între 30 şi 44 de ani – Generaţia X munceşte până cade din picioare  Adevărul, Iulie 2008