O sa va povestesc o situatie prin care am trecut recent:

M-am mutat din UK in Portugalia. In apartamentul nou, dupa ce am semnat contractul de inchiriere, proprietarul n-a mai vrut sa puna intenet, cum ne promisese. In conditiile astea ne-am decis sa plecam pentru ca efectiv, accesul la internet conteaza enorm. E-mail, navigare, socializare, etc… totul e pe net azi! Doua luni fara net… e inacceptabil in zilele noastre!

Evident, intr-o situatie in care mai trebuie si sa-ti cauti de lucru, veselia e si mai mare. Cum iti cauti de lucru? Pai, pe net in primul rand, pe portalurile de job-uri, pe site-urile agentiilor de recrutare, la multinationale, etc. …Mai ales ca in situatia mea este si o bariera de limba, deci target-ul job-urilor compatibile se reduce destul de mult, alta sansa nu am, iar prin metodele clasice mai mult imi pierd vremea.

A… apropo’, si cand iti cauti un nou apartament, tot pe net o faci.

Evident, m-am simtit limitat in oportunitati, pentru ca toti ceilalti aveau un avantaj urias fata de mine iar eu eram ca “fara maini” intr-un meci de box.

Ei… ce se poate face in cazuri din acestea, efectiv disperate? Imi deschid laptop-ul si vad 10 de retele wireless, toate parolate (WEP, WPA-PSK, etc).

Prima solutie posibila mi-a venit in minte rapid: Am cumparat de urgenta un adaptor wireless “n” USB, pentru ca in laptop am unul “g”.

A fost ieftin, mai putin de 30 de euro si merge foarte fain.

Cu el am putut sa vad mai multe retele, cam 30-40 de puncte de access, dintre care 2 erau neprotejate! Yupeee! Aveam semnal slab, dar macar am putut sa-mi verific mailul si sa navighez putin. Dezavantajul era ca proprietarii opreau router-ele noaptea sau cand plecau de acasa si atunci, tai tai net… si asa destul de incet pentru nevoile mele.

In a doua faza m-am gandit cum sa fac sa-mi imbunatatesc semnalul si implicit viteza de transfer (doar sunt si download-uri de facut, meciuri de fotbal de vazut cu Sopcast sau alte programe care folosesc streamurile, etc).

M-am gandit sa-mi contactez vecinii sa le cer parola pt o luna cat mai stam, eventual sa le si platesc ceva pt asta. Dar cu portugheza mea de balta, va dati seama ce repede i-as fi convins… mai ales ca in Benfica traiesc 90% pensionari, multi dintre ei …nu foarte open minded. Alternativa batutului pe la usi nu mi-a prea suras in conditiile astea.

Deci ce mi-a ramas… sa se intample o “minune” si sa-mi pice din cer parolele routere-lor cu semnal bun si care nu sunt oprite pe timpul noptii. S-a intamplat, am semnal mult mai OK si viteza mai buna.

Cat de etic a fost sa accept o parola facuta rost printr-o metoda de genul asta, va las pe voi sa judecati, ideea e ca fara net nu mai puteam…

Cum? cautati pe Youtube sa vedeti tutoriale despre spart propria parola WEP sau WPA-PSK.

Eu am folosit un CD live “Backtrack 4″. Am download-at un fisier “.iso”, si l-am scris pe un DVD gol.

Reversul medaliei: ne-am mutat dupa doua luni intr-un alt apartament; wireless, la viteza acceptabila. Aici insa, vecinii brazilieni erau cateodata si cate 3-4 cu laptop-urile pe scari, langa usa, sa aiba semnal mai bun…

Mi-a placut foarte mult de Jack Welch in  ”Castigatorii” cum descria sinceritatea ca fiind “the biggest dirty little secret”  (n-am reusit sa gasesc o adaptare reusita in romana) Imi rezoneaza foarte puternic in minte citatul lui in perioada asta ca urmare a unor experiente care le-am trait.

Cand nu exista sinceritate in jur se creeaza un climat de neincredere care omoara angajamentul oamenilor, omoara ideile inteligente si omoara actiunile prompte – toata atat de necesare in criza pe care o traim.

Cred ca la capitolul sinceritatii Generatia X si Generatia Y nu stau foarte diferit unii fata de altii.  Cu totii ne dorim sa avem parte de lideri onesti, de parteneri de afaceri corecti si de aprecierile sincere din partea celor din jur. Totusi in multe randuri am vazut oameni din jur temandu-se de a vorbi deschis si de a spune lucrurilor pe nume. De ce? Pentru ca este pur si simplu mai comod sa nu o faca.  In felul asta nu trebuie sa-ti asumi nimic.  Ca daca n-ar exista riscuri in a fi om corect, toti am fi sfinti:)

Intr-adevar sunt riscuri uneori in a recunoaste sincer in fata unui client ca nu l-ai servit cum trebuia, dar ca iti vei lua revansa cum prima ocazie. E riscant sa-i spui unui potential client ca unul din aspectele care il intereseaza nu este unul din punctele forte ale firmei tale.  Risti sa pierzi niste clienti sau risti niste rezultate pe termen scurt. Totodata “risti” ca prin acte de genul sa iti construiesti o reputatie de om de incredere, relatii solide de afaceri si nu numai.

Marele caracter e acela care  isi onoreaza angajamentele chiar daca asta implica sacrificiul sau personal. Cred ca oricare dintre noi si-ar dori sa lucreze cu genul asta de oameni, regretabil de rar intalniti din pacate.

O sa-inchei cu o intrebare care m-a pus pe ganduri, si care se referea la business in primul rand, dar nu neaparat doar la business:  pana unde ai fi capabil sa te sacrifici ca sa-ti tii o promisiune?

Citesc ziarul România Liberă în fiecare vineri [ pentru suplimentul New York Times ], vineri 5 Iunie, Laura Toma a publicat un articlol intitulat ”Fă cunoștință cu România dublu-click” , un articol interesant despre Generația Y din România.

”Sunt nascuti in preajma Revolutiei, iar sociologii ii clasifica drept generatia de “tranzitie”, “pragmatica” sau “google”. Au crescut in fata computerului, navigand pe internet, nu sunt interesati de politica si nu au spirit asociativ. Romania libera a stat de vorba cu mai multi tineri de la Colegiul National Sf. Sava din Bucuresti, care confirma profilul schitat de specialisti.” [România Liberă, vineri, 5 Iunie 2009]

de Romeo Man

Noi suntem Generaţia Y!

Noi Generaţia Y suntem acei tineri care schimbăm informaţiile foarte repede, cu ajutorul internetului şi a tehnologiei din mileniul III. Nouă ne este greu fără telefon mobil 3G, laptop, fără messenger sau YouTube. Comunicarea este esenţială, de aceia folosim blogger, wordpress, şi site-urile de socializare, facebook, hi5 şi aşa mai departe. Mai nou folosim şi „twitter”, unde comunicăm tot ce este nou şi interesant în viaţa noastră. Nu ne uităm la TV pentru că e  învechit, noi avem ziarele online, DVD-uri și MP3 player, unde tot ce e nou e în mâinile noastre.  Nu mai citim cărțile pentru că nu avem timp, noi ascultăm carțile audio pe Ipod.